Sub razele lunii pline, oameni și cai, asemenea unor umbre negre întinse pe pământ, zăceau prăbușiți printre rămășițele trăsurii răsturnate. Pietre în forme ciudate de câini și lei, cu aripi și gheare de vulturi îi înconjurau în cele mai ciudate…
Prin întunericul de catran, o trăsură cu portiere aurite și însemne heraldice care trădau originea nobilă a ocupanților ei venea în goana mare, hurducăind din toate încheieturile pe drumul desfundat de ploile și ninsorile ultimelor zile și nopți. În picioare…
– Ce cauți aici, copile? repetă vocea cu aceeași severitate. Nu știi că în noaptea asta umblă duhuri necurate prin păduri și prin munți? Vrei s-o pățești? adăugă apoi, pășind către băiat. Lumina care îl învăluia se făcea tot mai…
Câteva ore mai târziu, odată cu apusul soarelui, copiii se strecurară pe ascuns din casă și o porniră din nou spre Poiana Lupilor. Era miezul primăverii, așa că ziua se mărise, căci soarele apunea de-abia după ora 20. O lumină…
A doua zi de dimineață, înarmați cu mirosul fin al Andreei, fetița-vârcolac, și cu bastonul de Păstor al Lupilor purtat de Andrei, cei doi copii porniră în căutarea ierbii fiarelor. Cu o seară înainte, imediat ce bunicii adormiseră, își făcuseră…
„În noaptea de Sfântul Gheorghe, când se deschid cerurile și spiritele umblă nestingherite printre cei vii, în sunete de primăvară și miros de iarbă proaspătă, atunci este cel mai potrivit moment să cauți iarba fiarelor. Dar ea nu se arată…
- repovestită - Pe vremea când eram copil, la bunici, am găsit o poveste veche într-o carte îngălbenită de trecerea timpului și roasă de șoareci. Povestioara, cu totul diferită de orice alte basme auzite până atunci, m-a impresionat într-o perioadă…
- repovestită - Demult tare, pe vremea când zânele și alte făpturi magice trăiau laolaltă cu muritorii de rând și îi ajutau după puterile lor, Vâlva Pădurii, văzând că puii viețuitoarelor sunt foarte nevolnici, și-a pus în minte să-i întărească.…
Zilele treceau în zbor una după alta, fiecare aducându-i tot mai multă bucurie tânărului oștean. Fericirea îi era cu atât mai mare cu cât simțea că acesta era locul de care aparținea. Se împrietenise cu ceilalți camarazi și asculta, plin…
Era anul 1595. Vara se apropia de sfârșit și un început de toamnă aurie își făcea tot mai simțită prezența în nopțile din ce în ce mai reci și zilele tot mai scurte. Toată suflarea din mănăstire nu mai prididea…