Salica tresări și întoarse o privire vinovată către salcia groasă de unde se ivise fața ridată a unei bătrâne driade cu parul la fel de verde ca al ei. Nu era greu de văzut că erau rude.
– Iartă- mă, bunico, nu te-am uitat, doar că…
– Doar că ai avut lucruri mai importante de făcut decât să-ți vizitezi bătrâna bunică… râse ea către micuța driadă ce tăcea fâstâcită. Hai, vino și îmbrățisează-mă, ce mai aștepți?
Salica se aruncă in brațele bunicii răsuflând ușurată. Se cam temuse de limba ei ascuțită și sperase că nu o va zări înainte de a duce pe fetiță înapoi pe tărâmul oamenilor. Dar uite că se înșelase.
– Cine e prietena ta? întrebă deodată bătrâna strângând-o cu brațele ei noduroase și cafenii de culoarea scoarței de copac.
– E vecina mea, Lena, murmură driada sperând că n-o va întreba mai mult.
Dar bătrâna driadă avea ochi de șoim.
– Din lumea muritorilor, hm?
Salica aprobă din cap resemnată pregătindu-se sufletește de “furtuna” ce urma. Însă aceasta nu mai veni.
Privirile ascuțite ale bătrânei driade o cercetară cu atenție pe fetiță apoi se întoarseră spre nepoata ei:
– E un om bun, ai ales bine de data asta. Doar să ai grijă de ea.
Salica scoase un suspin de ușurare. Aprobarea bunicii sale era tot ce-și putea dori.
Cu ochii larg deschiși așa cum îi avea încă de când intrase in această lume magică, Lena urmărea scena emoționată.
Tare mult și-ar mai fi dorit ca bunica ei să-i fie aproape!
Aplauze prelungi o făcură să întoarcă privirea spre lac. Florile își terminaseră dansul lor măiastru și o privighetoare își dregea vocea pregătindu-se să cânte. Soarele ajunsese aproape de apus aureolând totul în jur cu o lumină rozalie, de crepuscul.
Era vremea să plece acasă se gândi, dar parcă nu-i venea să se desprindă de toată magia care o înconjura.
Probabil că micuța driadă gândea la fel ca ea pentru că o atinse ușor pe mână:
– Cred că trebuie să ne întoarcem in lumea ta, șopti ea ca să nu tulbure trilurile începute de cântăreața îndelung așteptată de spectatori.
Și, luând-o de mână, se îndreptară amândouă spre ușa prin care intraseră in lumea magică.
Câteva momente mai târziu, cele două prietene se despărțiră lângă mica salcie: Lena se îndreptă spre casă, iar Salica se întoarse in lumea ei.
Își promiseseră să se întâlnească în fiecare zi și să colinde împreună lumea zânelor.
Și exact așa s-a întâmplat, zi de zi, întreaga vară, până ce Lena a aflat toate secretele din lumea fermecată a zânelor.
Iar peste ani, atunci când fetița a crescut, aventurile ei s-au transformat în cea mai frumoasă carte de povești cu zâne, pentru ca toți copiii să poată călători în lumea lor magică, pe aripile imaginației.
Autor: Larisa Toader
___
#LarisaToader
#1001denoptimagice