Rățoiul care se temea de apă

Afară e un soare vesel și cald. Toată familia rățuștelor e fericită. Azi vor merge la scăldat.

Toată familia? Aproape.

Codiță-Cenușie este singurul supărat. Lui nu-i place apa.

– De unde știi că nu-ți place dacă n-ai încercat? îl întreabă surioara lui, Gât-Verde.
– Știu și gata. Ce te interesează pe tine? răspunde Codiță-Cenușie răutăcios.

Rățușca dă din lăbuțe și se pregătește de înot.

Va fi o zi mi-nu-na-tă!

******

– Nu, mami, nu!!!!! țipă tare Codiță-Cenușie pe mal. Nu vreau să intru în apă!!!! Nu!!!!
– Puiul mamei, dar nu e niciun pericol. Sunt eu aici! Hai, vino!!!!
– Ba da, e!, țipă Codiță-Cenușie.

Rățoiul este atât de speriat, încât fulgii îi zboară în toate părțile.

– Știu eu, mi-a spus Moțatul că apa e periculoasă! Nu vreau să mor! strigă el și începe să plângă cu sughițuri.
– Dragul mamei, ai încredere în mămica ta! Apa nu este periculoasă pentru noi, rățuștele. Da, pentru puii de găină este, dar noi suntem rățuște. Nouă ne place apa! Hai, vino și tu! Uite, toți frații și surorile tale se bălăcesc deja.

Și mami încearcă să-l ia pe sus.

– Nuuu! țipă Codiță-Cenușie speriat și se agață cu lăbuțele lui mici de mal. Lăsați-mă în pace! țipă el la frații și surorile lui care se apropie să se uite la el. Vă urăsc pe toți!

Și Codiță-Cenușie începe din nou să plângă cu sughițuri.

Mami încearcă să-l liniștească.

– Scumpule, dacă nu vrei să intri în apă, va trebui să mergi cu tati acasă. Nu poți să rămâi singur pe mal.

– Eu vreau cu tine!
– Nu se poate, eu trebuie să rămân cu frații și surorile tale.
– Bine, suspină Codiță-Cenușie și își șterge tremurând lacrimile. Merg acasă.
– Off, azi n-am parte de baie! oftează Tati nefericit și se îndreaptă spre casă alături de Codiță-Cenușie.

**********************

O nouă zi plină de soare și veselie începe…

– Ura, mergem din nou la scăldat! țipă fericit rățoiul Lăbuțe-Portocalii.
– Ba nu mergem deloc, răspunde Codiță-Cenușie necăjit.
– Ba da, răspunde micul rățoi, mămica a început deja pregătirile.
– Mami, mă doare capul, spune Codiță-Cenușie către mămica ce tocmai iese din bucătărie.
– Ia să văd! Mămica îi ia temperatura.
– Da, cred că ai febră. Ar fi bine să te bagi în pat. Vin și eu imediat cu un medicament și un ceai bun!

Ceilalți frați și surori pleacă la baltă cu tăticu. Codiță-Cenușie este fericit că a păcălit-o pe mămica. Se pune în pat și deschide televizorul. Acum o să se uite puțin la desene animate. Și pe urmă o să se joace toată ziua cu mămica. Doar ei doi singuri.

– Ce-i asta, Codiță-Cenușie? Parcă spuneai că te doare capul?

Codiță-Cenușie face o față tristă.

– Da, mă doare rău!
– Și ai și temperatură, spune mămica. Televizorul nu-ți face bine! Trebuie să dormi! Hai, ia mai întâi pastila asta!

Codiță-Cenușie înghite pastila.
– Câh! Ce amară e!

Apoi bea ceaiul care e și mai amar.

– Gata, la culcare! Mami închide televizorul și pleacă luând telecomanda.

Codiță-Cenușie închide ochii și încearcă să doarmă. Dar nu poate. Ce plictiseală!

– Mami, parcă nu mă mai doare capul atât de tare! Îi spune el mămicii care face curat în bucătărie.
– Ce mă bucur, dragul mamei! Hai să mergem și noi la baltă, poate mai prindem puțin soare!
– Dar acum mi-e greață, simt că se învârte totul cu mine!, spune repede Codiță-Cenușie.
– Bietul de tine! Mergi repede în pat și vin imediat să îți fac o injecție!
– Nu-nu, îmi trece și fără injecție. Știu eu!!!

– Nu se poate iubitule, trebuie să te faci bine!

Codiță-Cenușie se întoarce în pat nefericit. Off! De ce a trebuit să o mintă pe mămica? Acum o să-i facă injecție. Iar de asta îi e chiar mai frică decât de apă! Cum să scape?

Mami vine cu seringa.
– Întinde lăbuța! Hai, o înțepătură și gata!

Codiță-Cenușie întinde lăbuța. Apoi se răzgândește.

– Nu mai sunt amețit, mi-a trecut! Spune el repede.
– Tare mi-e teamă, dragul mamei, că boala asta a ta se numește minciună, spune mami cu severitate.

Codiță-Cenușie lasă capul în jos rușinat.

– Ce-am vorbit noi despre minciună? îl ceartă mami supărată.
– Că nu e bună!
– Și ce pățește cine minte?
– E pedepsit, șoptește Codiță-Cenușie.
– Vei sta în camera ta, singur și te vei gândi la ce-ai făcut, până vin frații și surorile tale acasă. Fără desene animate! Și să știi că sunt foarte dezamăgită!

Peste câteva ore, familia de rățuște se întoarce veselă de la baltă.

 – Ce bine a fost! Spune veselă rățușca Gât-Galben.
 – Eu m-am băgat până la fund, printre alge, se laudă rățoiul Lăbuțe-Portocalii.
 – Eu am prins doi peștișori, spune micuța Gât-de Zăpadă.
 – Eu, trei, face pe grozavul frățiorul ei, Gât-Verde.
 – Ce mult mi-a plăcut! Aș sta acolo toată viața! șoptește sfios și micuțul Gât-Alb.

”Și ăsta?” se miră Codiță-Cenușie uitându-se la frățiorul lui mai mic.

 – Nu ți-a fost frică? îl întreabă el.
 – De ce să-mi fie? se miră micuțul.
– De apă.
 – Apa nu ne face nimic. Suntem rățuște! intervine Lăbuțe-Portocalii.

”Ce distractiv pare să fie! Numai eu m-am plictisit toată ziua!” își spune Codiță-Cenușie cu regret. ”Poate o să încerc și eu să înot data viitoare!”.

***************

 – Azi merge toată lumea la baltă! Chiar și tu, Codiță-Cenușie! spune mami cu hotărâre.

 – Bine, mami, răspunde Codiță-Cenușie cuminte.

E o nouă și zi cu soare. Familia de rățuște pornește legănându-se spre baltă.

”Dar dacă Moțatul are dreptate? Dacă apa e rea și îl trage în adânc?” se gândește cu teamă Codiță-Cenușie.

 – Mami, mi-e foame! scâncește el dintr-o dată.

 – Cum să-ți fie foame? De-abia ai mâncat!

Mai merg ei ce mai merg…

Uite stuful! Uite și balta!

 – Mami, fac pipi! spune iar Codiță-Cenușie.
 – Mai ține-te puțin! Imediat ajungem și o să faci pe mal, știu eu un loc ascuns!

Au ajuns. Toți puii aleargă în apă și încep să se bălăcească.

Codiță-Cenușie se apropie de baltă și se uită cu teamă la ea.

 – Curaj, Codiță-Cenușie! Nu pățești nimic! Mami e aici!
 – Dar dacă Moțatul are dreptate? întreabă tare Codiță-Cenușie.

Mami se supără.

 – Pe cine crezi? Pe mine sau pe Moțatul?
 – Pe tine, șoptește Codiță-Cenușie uitându-se cu neîncredere la apă.
 – Când ți-am spus că focul te frige, am greșit?
 – Nu, răspunde Codiță-Cenușie frecându-și arsura recentă.
 – Dar când ți-am spus că te tai dacă nu ești atent, am avut dreptate?
 – Da, spune din nou Codiță-Cenușie privindu-și lăbuța rănită.
 – Dacă am avut dreptate de fiecare dată, înseamnă că am și acum, corect?
 – Da, șoptește Codiță-Cenușie privind apa cu teamă.
 – Hai, te ajut eu, îl încurajează mami și îl prinde de o aripă.
 – Lasă pe mai târziu! se roagă Codiță-Cenușie.
 – Nu mai târziu, acum, hai, spune mămica și îl împinge ușurel în apă.
 – Brr! face Codiță-Cenușie când apa îi atinge lăbuța. Ce rece e!
 – Nu-i nimic, o să te înveți, spune mami și îl împinge din nou în apă.

Codiță-Cenușie simte că îi fuge pământul de sub picioare. Acum e acum. Dacă se îneacă? Și caută ceva de care să se agațe. Dar nu mai e nevoie. Lăbuțele lui de rățușcă încep să înoate singure.

 – Ce lăbuțe deștepte am! își spune el privindu-și lăbuțele cu admirație.
 – Ei, cum e? îl întreabă mami de lângă el.
 – Bine, șoptește Codiță-Cenușie. Încă îi mai este puțin frică dar îi și place.

De fapt e minunat!

”Ce bine e!” își spune Codiță-Cenușie în timp ce înoată în sus și în jos.

”Ce prost am fost să pierd atâtea zile cu soare! Nici nu știam ce distractiv e! Mami avea dreptate! Data viitoare o să fac ce îmi spune ea”, se hotărăște Codiță-Cenușie și începe să dea din lăbuțe plin de veselie.

De sus, soarele îi zâmbește și îl încălzește cu raze aurii.

Autor: Larisa Toader

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *