A doua zi dimineață, Andrei se trezi cu o hotărâre nestrămutată: va deveni, cu adevărat, Păstorul Lupilor și își va îndruma haita după “legea străbună”, așa cum spusese bunica.
Dacă absența lui fusese cea care stârnise necazuri în rândul lupilor, prezența lui, cu siguranță, va rezolva toate problemele, se gândi el plin de optimism.
Și, de parcă cineva ar fi vrut să-i arate că luase cea mai bună hotărâre, în acea duminică de 8 Martie, toate îi merseră din plin.
Mai întâi reuși să găsească de unul singur Poiana Lupilor și să-și ia puncte de reper ca să o găsească și după căderea nopții.
Apoi, întors acasă, dăruise cadourile sale speciale, de 8 Martie, mamei, bunicii, ba chiar, cu o strâmbătură in gând, si surorii sale. Fuseseră deosebit de apreciate.
Apoi avusese o discuție serioasă cu Andreea în legatură cu viitoarea ei transformare odată cu luna plină ce avea să urmeze și primise niște promisiuni ferme că va fi cuminte. Andrei nu le credea, dar nu prea avea ce face.
Ziua trecu fără niciun fel de incident, iar când veni seara, cu puțin înainte de răsăritul lunii, conform Lanului, Andreea începu să se plângă de dureri de cap, spunând că se va duce la culcare.
Săritor, Andrei se oferi să o însoțească și trase draperiile complet. Citise recent că oamenii-lup sunt vrăjiți de luna plină să se transforme in vârcolac, însă dacă nu văd si nu aud nimic, rămân oameni normali. Trebuia sa verifice, își spusese, dându-i surorii lui o pereche de căști și acoperind cu totul strălucirea lunii pline.
Se dovedi că avusese dreptate. Fără influența astrului nopții, Andreea continua să fie un copil ca oricare altul, cu totul absorbit de TiKTok si Instagram.
Astfel trecură mai multe ore.
Încet-încet, casa se scufunda in tăcere. Ceasul cu cuc din camera bunicilor ieșea din cutia lui periodic să anunțe fiecare jumătate de oră și apoi fiecare oră exacta.
Era deja trecut de ora 23. Andrei se pregătise cum se cuvine.
Își luase haine groase si bocancii îmblăniți, apoi pusese toiagul magic in rucsac si se asigurase ca telefonul avea suficientă baterie ca să susțină lumina lanternei pe o durată îndelungată.
Era cât se putea de pregătit.
Urma să sară pe gram și să se strecoare neauzit de cei ai casei până in Poiana Lupilor.
Știa acum că, in câteva minute putea ajunge acolo, dacă nu i se punea nicio piedică în cale.
Și atunci, exact când ceasul cu cuc bătu ora 11.30 seara și băiatul trase draperia pregătindu-se să sară in curte, se întâmplă nenorocirea:
o raza de lună căzu pe fața fetei care urmărea total absorbită un filmuleț pe YouTube.
Ca trezită din somn, fata scutură din cap și-l pironi pe Andrei cu o privire de somnambul.
– Off! Nu din nou! gemu fratele ei cu năduf, scoțând din rucsac toiagul magic.
Probabil că iar va trebui fie să o lege, fie să alerge pe coclauri după sora lui vârcolac.
Însă, indiferent cum ar fi fost, era hotărât ca, de această dată, să nu mai rateze întâlnirea cu haita de lupi al cărei Păstor era.
—-
#1001denoptifermecate
#povestipentrucopii
#autorcopii
#LarisaToader
#1001denoptimagice