– partea I –
”O data la câțiva zeci de ani, când nopțile de Rusalii și de Sânziene se încalecă, atunci și doar atunci Rusalcele și Drăgaicele își uită vrajba și dănțuiesc împreună. Iar cel care se întâmplă să fie de față la dansul lor și îndrăznește să se prindă în horă cu ele, are parte de multe și neasemuite daruri”.
Cu vocea blândă și ochii închiși ca pentru a privi spre gândurile ei, bătrâna își continua povestea misterioasă.
– Minunat! bătu din palme fetița cu bucle blonde ce o asculta cu ochii măriți de curiozitate. Ai auzit, Anastasia? o trase ea de mânecă pe însoțitoarea ei adolescentă care, cu ochii țintă în telefonul pe care îl butona cu îndârjire, părea să nu audă nimic din jur.
– Da-da, daruri multe… mormăi cu voce nepăsătoare în timp ce, cu sprâncenele încruntate, bombăni. ”Unbelivable!” Să mă lase ”în seen”! Apoi aruncă o privire enervată spre fetiță, de parcă ea ar fi fost de vină și vâră nervoasă telefonul în buzunar. Mergem? se răsti ea.
– Nu! Vreau s-aud povestea! se încăpățână fetița, apoi se întoarse spre bătrâna care se oprise din povestit și le privea plină de curiozitate. Și? Ce se întâmplă?
Anastasia bătu din picior nerăbdătoare.
– Ce să se întâmple? E o poveste! Nu e adevărată! Iar noi trebuie să mergem acasă! Acum! Asculți săptămâna viitoare sfârșitul.
– Poate fi prea târziu! șopti cu voce misterioasă bătrâna.
Pe adolescentă o trecură fiori. Bătrâna asta era ciudată rău. Încă nu înțelegea cum de se împrietenise sora ei cu ea într-atât încât în fiecare după-amiază, când se întorceau de la afterschool, se oprea să schimbe câteva vorbe cu ea. Bătrâna știa niște povești într-atât de ciudate, că fi putut fi un scenarist redutabil pentru filmele ”Fantasy”.
– Peste două zile va fi acea noapte unică când Rusalcele și Sânzienele se întâlnesc și fac pace. Noaptea de Sânziene de duminică spre luni, combinată cu a doua noapte de Rusalii, e plină de magie, căci va fi patronată de Diana, zeița lunii. Farmecul ei va fi atât de puternic încât, dacă te vei afla în locul și momentul potrivit, te va îmbrățișa cu totul. O magie la fel de puternică va mai ajunge pe tărâmul nostru de-abia peste 16 ani. E mare păcat să se irosească. Când aveam 11 ani eu le-am văzut… Și m-am prins în dansul lor… șopti bătrâna îmbrățișând cu gândul amintirile din care părea să nu se poată desprinde.
”Astă explică atâăăăt de multe!…” gândi Anastasia, ușor răutăcioasă, neștiind cum să-și ia mai repede sora de 8 ani de șub vraja poveștilor magice ale femeii cu părul cărunt și ochii verzi, cu luminițe fosforescente ce păreau să te împresoare.
Prea târziu, însă. Fetița părea cu totul subjugată de cuvintele femeii. O privea cu ochii ei albaștri cât farfuriile de plastic pe care tocmai le folosise ca să-și servească păpușile cu ceai.
– Și? Ce s-a întâmplat? Nu te-au gonit? fața ei era toată doar un semn de întrebare.
Anastasia își dădu ochii peste cap, atotștiutoare. Nu de mult făcuse un referat despre Iele, Sânziene și alte făpturi magice și cunoștea destul de multe legende populare ca să știe că NU TREBUIE să te prinzi în horă cu zânele ca să nu te ”șoimănească”, adică să nu te schilodească pe vecie.
Tocmai se întreba cum să-i spună aceste lucruri surioarei ei fără să-i spulbere visele.
Chiar dacă de-abia împlinise 13 ani, era mult mai matură decât vârsta ei, îi șopteau cu admirație sinceră vecinele mamei, care se umfla în pene de mândrie.
Erau doar ele două și mama, așa că Anastasia trebuia să o suplinească în dese rânduri la ședințele cu părinții, fusese Babysitter pentru sora ei în repetate rânduri și uneori, când nu o auzea mama, se lăuda că mai mult ea o crescuse.
VA URMA!
—-
Va aștept aici, cu drag, și mâine seara, după ora 22, pentru a continua povestea!
–
Poveste inspirată din bogăția lingvistică a folclorului nostru. Alături de povestea ”Păstorul Lupilor”, scrisă și publicată în foileton, pe Facebook, încearcă să aducă mai aproape de cititorii actuali tradițiile culturale vechi. 🧚