Codiță-Cenușie vrea să doarmă singur

 – Ia ghici, ce voi face diseară, spune brusc cocoșelul Moțatul.
 – Ce? întreabă Codiță-Cenușie.

Se joacă împreună la groapa cu nisip. Lângă ei, sora cocoșelului, Moțata, face turtițe de pământ.

 – Diseară voi dormi singur! se laudă mândru Moțatul.

 – Bine… dar de ce? întreabă curios Codiță-Cenușie.

 – Cum de ce? Să dormi singur este grozav. Nu te mai deranjează nimeni, nu auzi sforăitul tatii, nici plânsetele frățiorilor. E minunat! Voi avea camera mea.

Codiță-Cenușie rămâne pe gânduri. Ce bine trebuie să fie să fii stăpânul camerei tale! Și să nu mai auzi cum sforăie tăticu’! Nici să nu te mai trezească frățiorii când le e foame.

 – Și… cum ai reușit? întreabă el deodată, foarte curios.

Moțatul se gândește puțin încurcat.

 – Nu știu exact. Cred că sunt suficient de mare să dorm singur.

 – Și… Moțata? Și ea doarme singură?

 – Eu sunt prea mică. Mami nu îmi dă voie încă. Trebuie să mai cresc, suspină găinușa.

Moțatul se umflă în pene.

 – Da, ea e prea mică. Și tu ești prea mic.

 – Ba nu sunt, răspunde Codiță-Cenușie jignit. Sunt sigur că mămica o să ma lase să dorm singur dacă îi cer.

 – Ba nu! Ești prea mic și prea fricos! Sâc! îi face în ciudă Moțatul, răutăcios.

Codiță-Cenușie se supără.

 – Ba nu! Tu ești mic și fricos! Eu sunt mare și puternic. Ai să vezi că voi dormi singur la noapte!

 – Ba n-ai să poți!

 – Ba da!

 – Ba nu! Ești doar un puișor fricos!

 – Ba tu ești un puișor fricos!

Și Codiță-Cenușie o rupe la fugă supărat.

***************

 – Mami, vreau să dorm singur la noapte!

Surprinsă, mămica Gât-de-Zăpadă scapă farfuria din mână. Tocmai atunci tăticu intră în bucătărie.

 – Spune-i și lui tati ce mi-ai spus mai devreme, Codiță-Cenușie!

 – Vreau să dorm singur la noapte, repetă Codiță-Cenușie cu o voce nesigură.

”Oare am spus ceva greșit?”, se întreabă el, uitându-se cu grijă la tăticu.

 – Ura, băiatul meu a crescut mare! Bravo, Codiță-Cenușie! Sunt mândru de tine!

La strigătele tatălui-rățoi, toată familia de rațuște se adună.

 – Copii, fratele vostru, Codiță-Cenușie va dormi singur! E un adevărat rățoi! Bravo! Luați exemplu de la fratele vostru mai mare!

 – Nu ți-e teamă, Codiță-Cenușie? întreabă tremurând micuțul Gât-Alb.

 – Nuuu! răspunde mândru Codiță-Cenușie. Acum sunt mare!

 – Mie mi-ar fi frică! O noapte singură într-o cameră nouă… cred că e tare înfricoșător, șoptește și surioara lui, Gât-Verde.

Codiță-Cenușie se cutremură.

”Dacă o să-i fie frică? Oare nu se va face de râs în fața fraților și surorilor lui mai mici?”

 – N-are de ce să-i fie frică! răspunde mami în locul lui Codiță-Cenușie. E deja rățoi mare.

–  Așa e, răspunse bobocul. Nu mă mai tem.

”Poate totuși mai bine tăceam”, se gândește el, începând să-i fie puțin teamă.

****************

– Gata, copii, hai, toată lumea la culcare!
 – Parcă aș mai sta puțin la TV, mămico, răspunde Codiță-Cenușie, vrând să întârzie cât putea mersul la somn.
 – Nu se poate, iubitule, îi șoptește mămica. Acum ești rățoi mare, trebuie să fii un exemplu pentru frații și surorile tale!
 – Bine, mami, răspunde el ascultător. Haideți să mergem la culcare, le spune el celorlalți ridicându-se de pe canapea.
 – Și cum, Codiță-Cenușie, chiar dormi singur? îl întreabă neîncrezător Lăbuțe-Portocalii.
 – Sigur că da, răspunse rățoiul mândru, exact așa voi face.
 – Ce mult aș vrea și eu! șoptește visător Labuțe-Portocalii. Mami, pot să dorm și eu singur, cum face Codiță-Cenușie?

 – Nu, dragul mamei, tu ești încă prea mic! Așteaptă să mai crești!

Lăbuțe-Portocalii oftează:

 – Ce rău e să fii mic!
 – Lasă, Lăbuțe-Portocalii, o să-ți vină și ție rândul să dormi singur în curând, îl liniștește Codiță-Cenușie ca un frate mai mare.

 – Hai cu mine, Codiță-Cenușie să-ți arăt camera ta, spune mămica, luându-l de-o aripă.
 – Ce frumoasă e! se miră sincer rățoiul.
 – A fost camera lui tati când era de vârsta ta. Pentru că tu ești cel mai mare, va fi a ta, spuse mami emoționată, ștergându-și o lacrimă. Brusc, îl strânge în brațe. Puiul meu s-a făcut mare, oftează ea.

Codiță-Cenușie se simte taaare bine. E admirat de frații și surorile lui, mămica îl iubește, are o cameră frumoasă numai a lui, tati îl consideră un adevărat rățoi și nici nu-l vor mai deranja sforăitul tatei și plânsetele fraților noaptea. Viața e așa frumoasă!

Mami se tot învârte prin cameră. Parcă nu-i vine să plece…

 – Vrei să-ți spun o poveste înainte de culcare? întreabă ea deodată.

 – Daaa!

Viața tocmai a devenit perfectă.

Mami se așază în pat lângă puișorul ei și începe să-i spună povestea iepurașului viteaz. Imediat rățoiul adoarme adânc.

********

Codiță-Cenușie tocmai visează că el este Iepurașul cel viteaz care i-a pus pe fugă pe vulpoiul cel viclean și pe lupul cel rău pentru a o salva pe mămica.

Mămica îi dă o sărutare și îi spune:

 – Hai, Codiță-Cenușie, trezește-te! E vremea să mergi la grădiniță!

 – Ce? Cum?  întrebă Codiță-Cenușie trezindu-se brusc. Unde sunt?

 – În camera ta, răspunse mami, trăgând draperiile.

Codiță-Cenușie își amintește tot. Și o privește pe mami cu reproș.

 – Nu trebuia să dorm singur?

 – Exact așa ai făcut! Ai dormit singur, răspunde mami veselă. Eu doar am venit să te trezesc. Sunt foarte mândră de tine, dragul meu. Ești un adevărat viteaz!

 – Adevărat? Codiță-Cenușie e foarte încântat.

 – Codiță-Cenușie! Codiță-Cenușie! Frații și surorile lui năvălesc pe ușă nerăbdători.

 – Cum ai dormit?

 – Foarte bine, mulțumesc, răspunde Codiță-Cenușie politicos, ca un frate mai mare.

 – Nu ți-a fost frică?

 – Nuuuu! N-are de ce să-ți fie frică, îi învață el. E foarte bine să dormi singur! O voi face în fiecare noapte, promite el mândru.

 – Norocosule! Aș vrea să fiu în locul tău! spune oftând Lăbuțe-Portocalii.

 – Lasă, Lăbuțe-Portocalii, o să-ți vină și ție rândul în curând, îl liniștește el din nou.

Mami se uită mândră la el. Puișorul ei chiar și-a luat în serios rolul de frate mai mare.

***************

 – Ei, cum a fost? îl întreabă mândru Moțatul după grădiniță. Așa-i că nu te-a lăsat mămica ta să dormi singur?

Codiță-Cenușie se umflă în pene.

 – Te înșeli, m-a lăsat și am dormit singur toată-toată noaptea.

Moțata se uită la el cu admirație. Moțatul rămâne fără glas.

 – Nu te cred, spune el!

 – Întreabă-i pe frații și pe surorile mele! Mămica mi-a pregătit camera mea și am dormit singur-singurel.

 – Și… nu ți-a fost frică?

 – Deloc, răspunde Codiță-Cenușie foarte mândru.

 – Și… cum a fost?

Codiță-Cenușie vrea să fie sincer.

 – Păi, nu prea îmi amintesc. Mămica mi-a spus o poveste și am adormit. Iar când m-am trezit… era dimineață. Dar cred că patul din camera mea e fermecat. Toată noaptea m-am visat ”Iepurașul cel viteaz”. M-am simțit foarte bine. La tine cum a fost?

Moțatul lasă capul în jos rușinat.

 – Mie mi-a fost frică să dorm singur. A dormit mami cu mine.

Codiță-Cenușie ar vrea să râdă. ”Daaa! E mai curajos decât Moțatul”.

Dar puișorul de găină are o față atât de tristă, că i se face milă de el.

 – Lasă, Moțatule, o să te înveți și tu să dormi singur când o să mai crești, spune el cu tonul lui de frate mai mare.

Moțatul îl privește mirat.

”Ia uite la Codiță-Cenușie! Nu mai e rățoiul cel fricos, pe care îl știa el”. Se temea că o să râdă de el și uite ce frumos îi vorbește! ”Ce schimbare! Cred că trebuie să fie minunat să dormi singur și să ai camera ta! Diseară voi încerca și eu”, își spune el hotărât și pleacă la joacă.

Râsetele puișorilor se aud de la capătul parcului. Ce bine e să fii copil!