Restul timpului alături de zâne a trecut ca un vis pentru mica noastră eroină…
S-a prins în dans alături de suratele ei, mai întâi în castelul zânelor, apoi în poiana smălțuită cu flori și poleită de argintul lunii, în susurul molcom al Lacului Ielelor.
Apoi, din dans, s-au ridicat în zbor tot mai sus și mai sus până ce fetița s-a simțit inundată de o bucurie nepământeană.
Era o noapte magică și atât de frumoasă cum nu mai trăise până atunci. La fiecare mișcare rochia cu maci pe care o purta se unduia ușor, iar dintre degete ei mici pale de vânt se răsuceau în aer și i se jucau în păr ca prietene bune.
Celelalte vântoase din poiană păreau să o recunoască drept surioară și o primeau cu brațele deschise.
Diana, însă, nu știa acest lucru. Se lăsa în voia fericirii de a sărbători Noaptea de Sânziene alături de noua ei familie, dansa și se zbenguia așa cum doar un copil fericit sau o zână fermecată o poate face.
***
În cele din urmă, totuși, noaptea magică s-a sfârșit, așa cum se întâmplă mereu, cu toate lucrurile pe lumea asta, fie că sunt momente fericite sau nu.
Fetița nu-și amintea prea bine cum ajunsese acasă. Poate că o aduseseră zânele sau Casandra. Ori poate chiar zburase singură, ca o zână a vântului ce devenise.
Destul că a doua zi se trezi nemaiștiind exact dacă fusese vis ori nu.
Era ușor gânditoare, nostalgică după compania zânelor și visătoare. Dar începuse deja vacanța mare, așa că își putea permite să fie cât de zăpăcită dorea, se gândi deschizând o carte cu povești.
Gândul i se întoarse către amintirea nopții trecute, rememorând tot ce se întâmplase după ce primise darurile zânelor.
Brusc, își aminti: devenise o Zână a Vântului, o Vântoasă. Dar oare mai avea puterile care îi fuseseră dăruite? se întrebă scuturându-și mâinile.
Nimic nu se întâmplă.
Le mai scutură o dată. Apoi iar, și iar. Totul în zadar. Nu părea să aibă niciun fel de magie.
Inima i se strânse de necaz și lacrimi de dezamagire îi răsărită sub gene.
Oare totul să fi fost fost doar atât: un vis minunat într-o noapte fermecată?
VA URMA
—-
Va aștept aici, cu drag, și mâine seara, după ora 22, pentru a continua povestea!
–
Poveste inspirată din bogăția culturală a folclorului nostru.
Alături de povestea ”Păstorul Lupilor”, scrisă și publicată în foileton, pe Facebook, încearcă să aducă mai aproape de cititorii actuali tradițiile culturale vechi. 🧚
___
#