-În plus, ii poartă și numele, Diana, completă apoi, cu un surâs. Este menită să vină alături de noi! Ea este aleasa! încheie Crăiasa Zânelor.
Un zumzet de glasuri urmă. Ielele o priveau cu neîncredere, neîndrăznind sa-și arate fățiș dezaprobarea, în timp ce Sânzienele aprobau din cap pline de bucurie.
Adunarea părea împărțită.
Zâna Florilor, Casandra, luă cuvântul.
-Multiubitele mele surori! Încă nu am uitat de clipa când m-am alăturat noii mele familii. Eram doar cu puțin mai mare decât fetița care ne-a vizitat in aceasta seară, dar m-ați primit cu bucurie și încredere. Încredere pe care sper că am meritat-o.
Murmure aprobatoare se făcută auzite. Casandra continuă.
– Nu pot să vă mulțumesc îndeajuns pentru darurile cu care m-ați înzestrat și dragostea cu care m-ați primit in mijlocul vostru. Acum vă rog sa aveți din nou încredere in mine și să acceptați această fetiță in familia noastră. Nu doar pentru că are semnul stăpânei noastre mult iubite pe trup. Dar este un suflet curat și plin de gingășie cum rar mi-a fost dat sa văd. Și a sosit vremea ca familia noastră sa se îmbogățească din nou. Aveți încredere in sora voastră și in marea noastră stăpână! încheie ea, așezându-se la loc.
Cuvintele ei stârniră un ecou puternic. Zâna Florilor era, cu adevărat, iubită de suratele ei.
Până și neîncrederea Rusalcelor prinse să se risipească, iar cea mai mare dintre ele luă cuvântul:
– Mult iubite surori! Dacă zeița Diana, Marea noastră stăpână, a binevoit sa ne trimită aceasta copilă nevinovată să ni se alăture ca o soră mai mică, cine suntem noi să-i judecăm hotărârile? mai spuse ea aruncând priviri întrebătoare către celelalte Rusalce.
Acestea dădură din cap aprobator.
– În ciuda aversiunii pe care întâlnirile cu muritorii de rând ni le stârnesc, și noi, Șoimanele, suntem de acord cu primirea acestei copile în rândul nostru. Ba chiar, așa cum este obiceiul nostru din moși-strămoși în această noapte magică, îi vom face daruri neasemuite, încheie ea în șușotelile aprobatoare ale suratele sale.
Crăiasă Zânelor înclină capul binevoitoare in direcția lor. Apoi își îndreptă privirea către Diana.
– Apropie-te, copila mea, nu-ți fie teamă! Ești bine-venită in rândul nostru! Vei fi o fiică a Vântului, o harnică Vântoasă ce va purta norii pe cer și ploaia binefăcătoare peste grădini.
Zăpăcită de vorbele schimbate între zâne într-un stil atât de învechit cum nu mai auzise decât în basmele vechi citite de mama ei, fetița se apropie cu timiditate.
Crăiasă Zânelor se ridică de pe jilțul ei și o sărută pe frunte. O steluță aurie prinse să strălucească pe fruntea fetiței, in murmurele admirative ale tuturor zânelor din jur.
– Îți dăruiesc această sărutare ca semn că, de acum începând, ești una dintre noi.
Apoi o înveli într-o mantie la fel de ușoară ca puful de păpădie.
Urmară apoi, pe rând, conducătoarea Sânzienelor și cea a Rusalcelor care îi făcută daruri neasemuite și minunate, așa cum promiseseră. Înțelepciune, frumusețe, gingășie, blândețe, erau doar câteva dintre darurile cu care o binecuvântaseră zânele.
Dar oare, împodobind o copilă atât de tânără, nu se vor transforma ele in blestem? se întrebă Casandra privind-o cu îngrijorare.
VA URMA
—-
Va aștept aici, cu drag, și mâine seara, după ora 22, pentru a continua povestea!
–
Poveste inspirată din bogăția culturală a folclorului nostru.
Alături de povestea ”Păstorul Lupilor”, scrisă și publicată în foileton, pe Facebook, încearcă să aducă mai aproape de cititorii actuali tradițiile culturale vechi. 🧚
___
#