Bătrânul își lăsă privirea în jos fără să fi părut că-l văzuse, deși Andrei putea să jure că îi simțise ochii scormonitori până în suflet.
Temerile băiatului se dovediseră cu totul neîntemeiate.
Sfântul Petru, căci el era călătorul pe cal alb așa cum ați ghicit deja, Patronul Lupilor a cărui sosire o așteptase Andrei îndelung, se așeză cu un oftat pe un buștean pus în fața brazilor exact cu acest scop, așa cum remarcă Andrei.
Lupii tineri, aflați mai aproape de el, începură să se bulucească care mai de care, să vină să-i lingă mâinile și să se lase scărmănați pe burtică asemenea unor cățeluși.
Adulții, mai sobri, se apropiau pășind cu demnitatea unor tați de familie și privind cu gravitate fiecare către lupoaica ce-l însoțea de parcă i-ar fi cerut părerea. Apoi, după ce fiecare își primea porția de mângâieri împreună cu o prescura rotundă, lingeau mâna Stăpânului Lupilor și se retrăgeau să-și savureze darul.
Încetul cu încetul sacul pe care îl adusese cu sine Sfântul Petru se goli. Rămăsese doar o singură pâinișoară pe care Patronul Lupilor o păstră pentru sine.
Era timpul ca Nedeea Lupilor să se sfârșească, însă nu înainte ca să orânduiască prada pentru anul care de-abia începuse.
De aceea, ridicându-se în picioare cu privirile tuturor ațintite asupra sa, Stăpânul Lupilor începu să le vorbească:
– Copiii mei, a venit iar vremea să aveți un nou păstor. In noaptea asta îl voi numi, iar voi îi veți da cu toții ascultare de acum și până la Sân’ Andrei cum ne e datina. Și nu uitați: de acum până SânPetru de Vară vă este interzis a strica turmele oamenilor. Prescurea pe care v-am dat-o are să va ție de foame până va da firul ierbii. Pe urmă veți avea voie să vă înfruptați din roadele pădurii, dar cu măsură și doar după ce veți primi slobozenie de la noul vostru Păstor. Însemnele lui vor fi, ca întotdeauna, acest toiag și limba vorbită pe înțelesul vostru. Acum mergeți cu bine și să veniți aici din nou la următoarea lună plină pentru a-l cunoaște pe Pastorul pe care vi l-am rânduit.
Odată cu ultimele cuvinte, lupii se ridicară de jos, își scuturară blana de fulgii mari care începuseră să cadă repede și o porniră în rânduri cuminți către ieșirile din poiană.
Cât ai clipi, lângă bătrânul cu plete albe nu mai rămăsese nimeni. Acesta ridică privirea și îi făcu un semn prietenos băiatului cățărat in brad.
– Haide, nu mai e nimeni! Poți să cobori și să-mi spui de ce ai venit până aici și ce dorești de la mine.
Mai întâi băiatul parcă nu îndrăznea sa coboare. Mâinile i se încleștaseră de la cât de tare strângea tulpina aspră a bradului de teamă să nu alunece drept în capul fiarelor.
Dar apoi, văzând că toți lupii plecaseră și încurajat de privirea prietenoasă a bătrânului, se hotărî să-l asculte și să-si dea drumul din brad. Oricum nu avea cum să-i explice din copac motivele care-l făcuseră să petreacă o noapte în pustietățile astea.
Sfântul Petru ascultă cu atenție tot ce-i povesti băiatul despre sora lui vârcolac. Apoi, mângâindu-l pe creștet, încercă să-i explice întregul mister din spatele transformării.
-Sora ta a căzut pradă magiei de Sân’Andrei care-l lovește pe fiecare întâi născut dintr-o familie în noaptea Sfântului Andrei, când se deschid cerurile. Și tu și sora ta ați ascultat pe ascuns Sfatul de taină al Păstorului Lupilor cu haita. Pentru că ea este întâiul născut, blestemul a lovit-o pe ea mai întâi și va dura până în Noaptea de Sân’Andrei din acest an. Atunci va putea fi ridicat, însă numai de Pastorul Lupilor care îi va da iertarea lui și a haitei sale.
Andrei vru să spună ceva, să-l roage cumva să-i ierte, dar își înghiți cuvintele la un semn al bătrânului. Acesta continuă:
– Eu nu am căderea să rup magia care-a fost făcută într-o altă noapte fermecată… Însă tu o poți ține în frâu și poți domoli apucăturile de vârcolac cu un singur cuvânt.
– Eu? întrebă Andrei nedumerit. Cum să fac asta, am doar 10 ani? ridică el din umeri neputincios.
– Ai petrecut o noapte întreagă în pustietate, înconjurat de fiare sălbatice, râse Sfântul Petru. Nu-ți subestima puterile minții și ale sufletului! De altfel ceea ce-ți propun eu nu necesită prea multă forță fizică, ci mai curând inteligență. De fapt, trebuie doar să devii Pastorul Lupilor pentru un an!
Andrei încremeni.
Niciodată, nici în cele mai ascunse și fanteziste vise ale sale nu și-ar fi imaginat asta!
—-
#1001denoptifermecate
#povestipentrucopii
#autorcopii
#LarisaToader
#1001denoptimagice