Propunerea Sfântului Petru căzuse aidoma unui copac uscat într-o pădure bătrână: fulgerător și neașteptat.
Dar era teribil de tentantă, se gândea Andrei uitându-se la el cu ochii mijiți a neîncredere. Încă se temea ca bătrânul să nu râdă de el. Dar nu, nu părea deloc să glumească.
Sfântul Petru doar își rodea mustața amuzat privindu-l si așteptând să vadă ce răspuns primește. Iar Andrei putea să jure că bătrânul îi putea auzi gândurile cum îi zumzăie în cap ca un stup prea plin. Doar se știe: ființele magice pot ghici gândurile celor din jur.
– Păi, răspunse el nehotărât, ca Păstor al Lupilor… ce ar trebui să fac?
Deodată își aminti.
– Off, ce păcat că nu pot! Trebuie să mă întorc la școală, în oraș! exclamă cu un regret sincer în glas.
Bătrânul râse amuzat.
– Dacă doar aste e problema, o rezolvăm ușor. Nu trebuie să fii în carne și oase la fiecare întâlnire din poiană. Toiagul fermecat te va ajuta să formezi o imagine a ta de la distanță iar câinișorii mei o vor vedea ca și cum ar fi reală.
Băiatul făcu ochii mari.
– Adică, va fi un fel de hologramă? încercă să pună punctul pe i.
Pentru prima dată bătrânul părea încurcat.
– Nu știu cum îi spuneți voi, muritorii, acum. Pe vremuri noi o numeam “nălucă”. Dar bănuiesc că e cam același lucru, continuă el liniștitor. Toiagul fermecat te va ajuta să o formezi oriunde te-ai afla, dacă îndeplinești două condiții: să ai în apropiere oglinda unei ape și să se reflecte in ea argintul lunii. Nu contează dacă e baltă, lac, râu sau mare, apa te va ajuta să-ți formezi reflexia și să o trimiți peste munți și peste văi până în Poiana Lupilor.
Băiatul asculta uimit. Nu mai avea nicio scuză să refuze. Și nici măcar nu-și dorea asta.
Aventura părea cu mult prea incitantă. Și dorea cu tot sufletul să facă parte din ea.
Aprobă din cap fericit. Se anunța un an minunat și plin de întâmplări neprevăzute. Cum să refuzi așa ceva?
***
Andrei își petrecu restul nopții în patul lui. Toiagul primit drept cadou și însemn al puterii strălucea ca o bară de foc și-l ghida pe drumul înapoi spre casa bunicilor, umplând-i sufletul cu o încredere atât de mare cum nu mai avusese până atunci.
Înainte de a se despărți de Sfântul Petru acesta îi făcuse cadou Prescurea rămasă sfătuindu-l să o păstreze cu mare grijă.
– Ia o mușcătură din ea înainte de fiecare întâlnire cu haita și limba ta se va îmblânzi. Vei cunoaște graiul fiarelor, le vei putea grăi și vei înțelege ce vorbesc printre mârâituri.
Mulțumind din inimă, Andrei o vârîse in rucsac. De-abia aștepta să vadă ce gust are.
Și mult timp apoi, pe drumul spre casă și, în continuare, în mașina care-i aducea pe amândoi acasă în oraș, continuă să se întrebe oare ce s-ar întâmpla dacă ar gusta din pâinea vrăjită înainte de următoarea lună plină.
Probabil că multe întâmplări ciudate care au urmat nu ar fi avut loc dacă ar fi cunoscut răspunsul la această întrebare.
#1001denoptifermecate
#povestipentrucopii
#autorcopii
#LarisaToader
#1001denoptimagice