Capitolul 1 Sân’ Andrei
“In Noaptea Sfântului Andrei, atunci când lupii prind glas și suflet, iar hotarul dintre cele văzute și nevăzute dispare, atunci începe o lume încărcată cu magie și povesti la gura sobei.
Legenda spune că, într-o asemenea noapte, Sfântul Andrei, Apostolul Lupilor, le împarte acestora prada alegând dintre ei pe cel mai destoinic să le fie conducător. Și tot acum, se naște copilul care, mai târziu, va fi hărăzit să ajungă Pastorul Lupilor și să-și mâne turma alcătuită numai și numai din lupi”.
Cu voce molcomă, bunica Sofia continua să sfârâie din fus torcând lâna subțire din caier și oprindu-se din când în când din vorbit și din tors ca să scoată puzderiile (gunoaiele) din lână.
Câte un lemn trosnea alene în soba pe care se coceau câteva mere domnești. Placinta aburindă din cuptor începea să-și arunce aromele către nările pofticioase ce le adulmecau cu nesaț.
Cu ochii la fel de aprinși ca tăciunii din vatră, cei doi nepoți, o fetiță și un băiețel, de 11 și 10 ani, ascultau cu gura căscată.
– Și, îndrăzni fetița, văzând că bunica întârzie povestea.
“În noaptea de San’ Andrei nu trebuie să ieși afară, orișice ai auzi. Că dacă auzi ce vorbesc fiarele vei afla secrete cumplite și blestemul lor te va ajunge pretutindeni transformându-te vârcolac. Iar la fiecare lună plină apoi te vei transforma într-un om-lup fioros și-i vei ataca pe cei din jur, șopti bunica cu glas tainic înfiorând spinările copilărești din jurul ei.
Apoi, lăsând deoparte fusul, se săltă cu un oftat de pe scăunelul cu trei picioare pe care era așezată și se porni să scormonească jeraticul din sobă.
– Toți copiii care aud ce vorbesc lupii în noaptea de Sân’ Andrei se transformă in vârcolaci? întrebă băiețelul cu un firicel de voce.
– Nu, răspunse bunica, așezându-se la loc pe scăunel și luând iar fusul. Doar cei născuți exact in Noaptea Sfântului Andrei…
– Ca mine… șopti băiețelul cu un frison pe șira spinării.
– Cruce de aur in casă! Doamne ferește! Ce vorbe mai spui și tu, copile, sări bunica ca arsă, prinzând să-și facă cruce.
Apoi, făcând cruce în dreptul celor doi copii, spuse cu asprime:
– Sa nu mai spui așa ceva in viața ta! Gata, de-ajuns cu poveștile in seara asta, că o să visați urât. E vremea de culcare, mai spuse ea începând să pregătească paturile.
Vechea lampă cu petrol a bunicii, rămasă din vremuri apuse, își arunca lumina tremurată în jur încercând, fără prea mare succes, să alunge întunericul din casă. În vechiul sat de munte penele de curent erau atât de dese încât era aproape mereu nevoie de un generator electric. Bunicii, însă, tributari vechilor obiceiuri, rămăseseră la bătrâna lampă cu gaz.
Cu privirile duse spre umbrele alungite, cei doi copii continuau să se gândească la povestea bunicii, in atmosfera de mister ce le strecura o umbră de teamă in suflet.
In acel moment, însă, lumina strălucitoare a becului electric izbucni, alungând umbrele misterioase odată cu întunericul.
Și, mergând la culcare, cei doi copii uitară că se născuseră amândoi în noaptea Sfântului Andrei.
Și că-i purtau numele.
—-
Va astept aici, cu drag, și mâine seara, după ora 22, pentru continuarea poveștii!
#1001denoptifermecate
#povestipentrucopii
#autorcopii
#LarisaToader
#1001denoptimagice