Dap, sunt o vrăjitoare.

Bine, nu una cu cazan, care zboară pe coada de matura (nu singura, cel puțin) și arunca blesteme înfricoșătoare… Nu! Sunt una drăgălașă, cu gropițe in obraji și ochi albaștri… Nici nu ai zice ca sunt vrăjitoare, dacă n-ar fi parul de culoarea morcovului.

E tare bine sa fii vrăjitoare… Deși ai multe responsabilități… foarte multe…
Mai întâi și mai întâi, trebuie sa ai mereu grija la ce faci și ce spui ca sa nu creezi probleme…

Uite eu, spre exemplu, a fost suficient sa zâmbesc și sa ating salcâmul din fata blocului și a înflorit. Ceea ce ar fi fost in regula… dacă nu era miezul iernii…

Și mami e vrăjitoare. Și tanti Veronica, sora mamei. Și buni Matilda. Doar tati este om normal (pe cât poate fi de normal un contabil). Cel mai ciudat este ca tati nu știe nimic despre aceasta ramura întunecată a familiei.

In curand voi face 7 ani și atunci distracția s-a terminat… va trebui sa merg la școala… Un adevărat chin, imi spune prietena mea Cristina care a început anul acesta școala. Dar mami spune ca nu e adevărat. Școala este un lucru foarte important…

Deocamdată mami ma învata acasă cele 3 lucruri esențiale pe care trebuie sa le știe o vrajitoare: sa scrie, sa citească, sa facă vrăji. O vrăjitoare mai trebuie sa știe și alte lucruri… de pilda sa socotească și sa zboare pe matura, dar mami spune ca le voi învata mai târziu.

Clara este prietena mea cea mai buna. E drăguța, amuzanta și vesela… Da-da, as vrea eu…
Clara e dificila, pisăloagă și știe o mulțime de vrăji. Dar mereu ma cearta când greșesc sau când nu-mi iese bine o vraja. De parca ea ar fi perfecta… Nu v-am spus? Clara e o cioara bătrâna. Are peste 60 de ani. A fost profesoara mamei când era de vârsta mea… Cred ca si a bunicii deși nu vrea sa recunoască…

Eu si Clara ne certam de cel puțin 10 ori pe zi… De cele mai multe ori ne si împăcăm. Când nu exagerează…

Uite, ieri, spre exemplu, trebuia sa transform televizorul intr-o broasca… si mi-a ieșit o șopârla, nu știu de ce (cred ca ma gândeam sa-i cer mamei o șopârla ca animal de companie)… si Pif! Paf! Puf! A apărut o șopârla in fata mea!

Recunosc ca m-am bucurat. Dar Clara a început sa rada si m-a făcut “incompetenta”. Eu nu știu exact ce e aia dar sigur era ceva rău si ne-am certat…

In fiecare casa de vrăjitoare exista 3 obiecte magice de baza: cartea de vrăji, matura zburătoare și pelerina de invizibilitate. Și sa nu uitam de nuielușa vrăjită pe care o folosim pentru vrăji.

Cartea de vrăji e moștenită de la străbunica și ne ajuta cu vrăjile familiei. Cu matura zburătoare ajungem unde ne dorim, iar pelerina ne face invizibili pe durata zborului. Totul e perfect, câta vreme nu le rătăcim. Și mai avem și o oglinda fermecată cu care vedem lucruri ascunse. Și medalionul magic al dorintelor… dar despre asta nu am voie sa vorbesc.

In fiecare dimineața, după ce tati pleacă la serviciul lui plictisitor, eu cu mami repetam vrăjile de dimineața in timp ce ne pregătim de grădi. Apoi eu si mami urcam pe matura zburătoare, ne învelim cu pelerina invizibilității și ajungem cât ai clipi la grădinița. Uneori vine și Clara cu noi… Dar nu prea des, ca e cam prea vorbăreață… Ultima data a început sa-i spună vecinei rețeta ei preferata de friptura de șoarece și se adunase toată lumea sa vadă cioara vorbitoare.

Mami e o vrăjitoare tare de treaba. De cele mai multe ori. Bine, in afara zilelor când ne vizitează buni Matilda. Atunci mami e stresată si ne cearta și face casa luna. Pe urma vine buni și strâmba din nas la orice. Noroc ca pleacă repede și mami redevine buna și drăguța.

Buni nu vine foarte des. Doar de Halloween, de ziua mamei si de ziua mea.

Halloween-ul este cea mai mare sărbătoare a unei familii de vrăjitoare. Cam cum e Crăciunul la oamenii obișnuiți. Ne îmbrăcăm in costumele noastre speciale de vrăjitoare, împodobim casa și facem petrecere. Noi copiii facem vrăji (tati le spune efecte speciale) și primim bomboane și cadouri pentru cele mai reușite. Apoi mami, tanti Veronica și buni Matilda merg la întâlnirea vrăjitoarelor (tati zice ca ies in oraș) iar eu plec cu tati la colindat și la petrecerile de copii.

In familia noastră noi sărbătorim și Crăciunul, de fapt majoritatea vrăjitoarelor o fac, dar cea mai specială sărbătoare rămâne Halloween-ul.

Fiecare casa de vrăjitoare are propriile obiecte vrăjite speciale. Noi avem oglinda fermecata, medalionul magic al dorintelor și inelul transformărilor. Mami le-a moștenit de la buni Matilda si straby Margareta. Dar nu le folosește niciodată. Spune ca o vrăjitoare care se folosește de obiecte magice devine prea leneșă și nu mai învață vrăji noi. De asta, deși are o nuielușa magica, mami nu o folosește prea des. Doar întinde mâna și spune cuvintele vrăjite și totul se îndeplinește după dorința ei. Mami e tare deșteaptă…

Fiecare vrăjitoare serioasa are un Magismart. Cam ca un smartfone dar conectat doar cu celelalte case de vrăjitoare. E fixat intr-o scoica veche, in biroul mamei. Tocmai a înlocuit un magifon vechi de 100 de ani. E mult mai bun Magismartul. Poți intra cu el pe FaceMagic și InstaMagic ca sa vezi ce postează alte familii de vrăjitoare. E foarte amuzant.

Mami nu-mi da voie sa folosesc singura Magismartul. De-abia după ce voi împlini 7 ani, voi avea dreptul sa-l folosesc 1 ora pe zi. De-abia aștept!

As putea spune ca totul este minunat. Sau mai exact a fost pana de curând…

Mai aveam 7 zile pana sa împlinesc 7 ani…

Cifra șapte este foarte importanta pentru o vrăjitoare. Chiar magica… La 7 ani, avem o ceremonie specială in care ne primim nuielușa fermecata și boneta de vrăjitoare și putem începe sa facem vrăji simple, sub supraveghere stricta.

Mami pregătea o petrecere deosebita pentru mine… Magismartul suna încontinuu cu tot felul de sfaturi de la buni Matilda, tanti Veronica și de la alții. Mami era foarte stresată.

Erau muuulte de făcut…

Buni deja își anunțase sosirea pentru a doua zi. Ca sa ajute la organizare, spunea ea.

Așa ca mami a luat nuielușa ei vrăjită, mi-a dat-o și mi-a spus:
⁃ Tu și Clara exersați cum te-am învățat!

Apoi a pocnit din degete și a spus:
-Sa fie curățenie!

Toate lucrurile au început sa se așeze prin sertare, aspiratorul sa aspire, praful sa se șteargă și ferestrele sa se curețe. Găleata cu mop a intrat in camera sărind țop-țop pregătită sa șteargă pe jos. Masina de spălat își arunca singura hainele înăuntru și duduia spălându-le, apoi le punea pe uscător. Masina de vase își rânduise singura farfuriile înăuntru și forfotea spălându-le in apa clocotită.

Totul părea in regula. Mami s-a îndreptat către bucătărie sa facă o prajitura. Mami știe cele mai bune vrăji pentru prăjituri de casa. O deliciosenie…

Și atunci s-a întâmplat nenorocirea…

⁃ Trebuie sa exersam cu nuielușa vrăjită? întrebă Clara strâmbându-se.
⁃ Da, așa a spus mami.
⁃ Off, exclama bătrâna cioara nemulțumita.

Și o înțeleg prea bine. Baghetele magice sunt foarte ciudate. Ceva între un cal nărăvaș și un cățel răsfățat. Fac doar ce vor ele. Dar mami spune ca prima regula a oricărei vrăjitoare este sa poată controla obiectele magice… si, in special nuielușa fermecată si matura zburătoare.

Uite, eu, spre exemplu, când am folosit prima data nuielușa fermecată, aceasta a făcut o întreaga scena…

Prima și prima data am întins bagheta spre camera și am zis:
⁃ Micșorează canapeaua!

Și in loc sa facă ce i-am zis, bagheta a scheunat (!) și s-a înmuiat in mâna mea.
⁃ Ciudat! am zis, îngrijorată. Ce-o fi cu ea?
Am scuturat-o cu grija si am spus din nou, mai ferm:
⁃ Micșorează canapeaua!

De data asta bagheta a început sa scâncească și apoi a scos un mic fum. Eram deja îngrijorată de-a binelea.
Dar atunci a venit mami și i-a șoptit câteva cuvinte. Brusc, nuielușa și-a revenit și a făcut tot ce i-am cerut.

Sa speram ca azi e in toane mai bune. Mami mi-a dat sa exersez transformarea unui dulap in pasare.

Perfect.
Voi transforma noptiera intr-o cioara. Așa Clara va avea cu cine sa se joace și, poate, nu va mai fi așa de țâfnoasă!

Am scos cu grija nuielușa fermecată din suportul ei special, am stropit-o cu ulei de rozmarin și i-am soptit:
⁃ Ești frumoasa! Ești ascultatoare! Ești fermecată! Fa tot ce-ți spun!

De data asta părea sa funcționeze. Nuielușa s-a trezit și părea ascultatoare…
⁃ Noptiera albă, fa-te-o cioara neagra! am zis întinzând nuielușa către mică noptiera de lângă pat.

Însă bagheta mi-a sărit din mâini și a început sa chicotească și sa facă tumbe in aer ca un cățeluș poznaș.
⁃ Vino înapoi! am țipat enervată de-a binelea.

Dar nuielușa fermecată a început sa rada și sa danseze in aer făcând ghidușii de tot felul. Era chiar amuzanta. N-as fi crezut ca baghetele știu sa danseze.

⁃ O prind eu, mi-a sărit Clara in ajutor și s-a repezit sa o prindă in gheare.

Degeaba. Bagheta magică s-a scuturat ca un câine ud și a plesnit-o pe Clara peste coadă… Și pe urma, regret sa o spun, a scos limba și a făcut: prr! Dacă va spun?! Exact așa s-a întâmplat. Pe cuvânt!

⁃ Au! Obraznico! a țipat Clara imbufnată scărpinându-și coada rănită si privind cu jale fulgii care săriseră din ea. Pun eu gheara pe tine!

Nuielușa nu se sinchisea de supărarea Clarei. Dansa in aer break dance. Zău ca nu m-ar fi mirat nici dacă începea sa cânte “Rățuștele mele pe apa s-au dus!”,

Și cu ea începuseră sa danseze sincron toate obiectele din camera. Nuielușa era solista.

Degeaba țipă Clara la ea îmbufnată… Totul era in zadar. Iar eu ma gândeam cu groaza ce explicație as putea găsi dacă ar intra acum tăticu pe ușă…

Noroc ca exact atunci a deschis ușa mami.
⁃ Liniște! a strigat ea ferm cu o voce puternică ce a acoperit vacarmul din jur.

Brusc, bagheta s-a potolit și s-a așezat cuminte pe podea.
⁃ Te-am prins, tipă Clara incantata punând ghearele pe bagheta. Și o ciugulește cu ură.

Mami s-a uitat nemulțumita la Clara:
⁃ Credeam ca ai mai multa minte… a spus ea clătinând din cap.

Apoi s-a întors la bucătărie…