Moșu’ din fântână (partea a 2-a)
• Bine, dar am scotocit toate ochiurile de apă, toate râurile și izvoarele până la cele mai neînsemnate și nu l-am găsit. Am căutat peste tot.
– Așa este, draga mea, ați căutat în toate apele de suprafață, însă nu și în cele din adâncurile pământului.
Trebuie să știi că sub lumea pământeană despre care poate-ai auzit, se află o pânză de apă care străbate tot pământul. Acele ape subpământene sunt împinse la suprafață sub forma unor ochiuri ce se numesc fântâni. Aici, într-una dintre ele, îl vei găsi pe tatăl tău. În fiecare noapte cu lună plină bătrânul își amintește că a fost împărat și că trebuie să-și alcătuiască o armată nouă cu care să înfrângă oștirea Octopus.
Atunci încearcă să atragă în adâncuri tineri de toate vârstele și copii, fete și băieți, pe care să-i facă soldați în armata sa. Uneori reușește, numai că supușii lui îl însoțesc în adâncuri și rămân acolo, închiși pe vecie, fără să se mai poată întoarce la părinți.
Și, cu fiecare nouă victimă atrasă în temnița subpamanteană, durerea familiilor despărțite de cei dragi este tot mai sfâșietoare, iar blestemul care îl ține legat se adâncește tot mai mult. Tu va trebui să mergi acolo și să-l eliberezi. Pentru că atunci când toți cei atrași în adâncuri se vor fi întors la familiile lor, vraja va fi ruptă.
– Eu pe tărâmul oamenilor? Cum să fac asta? Nu aș putea să respir. Și nici n-aș ști de unde să încep căutarea.
– Piatra aceasta te va ajuta. Va lumina în direcția corectă și se va stinge atunci dacă mergi greșit. Când vei ajunge la ochiul de apă unde își ispăsește pedeapsa tatăl tău, să arunci piatra fermecată lângă el și toate legăturile vrăjite vor fi rupte. Iar ca să poți călători pe pământ, pune-ți această floare în păr. Vei fi văzută de cei din jur ca o ființă umană cu două picioare și vei putea respira în lumea oamenilor. Rămâi cu bine! mai spuse zâna și dispăru fără urmă.
Când Amira se trezi, lângă ea erau așezate floarea fermecată și piatra magică. Le luă bucuroasă și îi mulțumi zânei din toată inima.
Pe urmă se pregăti de plecare.
******
Bunica amuți brusc. Apoi se ridică și plecă grăbită să-și vadă de treabă. Vacile veniseră de la câmp și trebuia să fie mulse.
Am rămas încremenită mai întâi. Și apoi m-am uitat la vărul meu, tovarășul permanent al aventurilor mele din fiecare vară la bunici. Nici lui nu-i venea să creadă că bunica a plecat și ne-a lăsat cu povestea neterminată. Am pornit să o căutăm.
Bunica era în grajd. Cu cartul pentru lapte într-o mână și scăunelul în alta, se pregătea să mulgă vaca.
– Mamă Sofia, ce s-a întâmplat mai departe? A reușit Amira să-l găsească pe Impăratul mărilor? L-a eliberat?
Bunica ridică din umeri.
• Nu știu. Nimeni nu știe. Dar nu cred că avea cum să afle în ce fântână o să apară Moșu’ la următoarea lună plină. Că se ivea pe neașteptate, în felurite locuri.
• Matale l-ai văzut? vărul meu era la fel de curios ca mine să afle sfârșitul poveștii.
• Pe cine? întrebă mama Sofia neatentă, începând să spele ugerul vacii ce rumega liniștită, fără să fie perturbată de gălăgia facută de noi.
• Pe Moșu’ din fântână, am adăugat eu nerăbdătoare.
• Doamne ferește! Doamne apără și păzește! se sperie bunica, făcându-și cruce și-și scuipă în sân cu spaimă. Păi gândești că mai vorbeam azi cu voi dacă l-aș fi văzut? M-ar fi tras și pe mine în fântână cu cârligul lui.
• Dacă mai e acolo, completă varul meu cu îndoială.
Mai aveam, însă, o întrebare, de mic detectiv:
• Mamă Sofia, în ultimii 50 de ani ai mai auzit de cineva care să fi fost tras de Moșu’ cu cârligu’ în fântână?
Bunica se gândi câteva clipe în timp ce mulgea vaca. Laptele țârâia molcom în cartul pe jumătate plin cu o spumă albă și groasă de două degete.
– Nu, nu cred că s-a mai întâmplat, cel puțin nu în satul nostru. S-o fi mutat în altă fântână, își dădu ea cu părerea ridicându-se de pe scăunel. Merg să strecor laptele. Haideți și voi!
Câteva zile n-am putut să-mi iau gândul de la povestea bunicii. Oare ce făcuse Amira? Își salvase tatăl din închisoarea subpământeană? Ori Moșu’, adică Împăratul Mărilor, încă era în fântână cu tridentul lui?
Va urma!
Autor: Larisa Toader
–
Dacă v-a plăcut, vă rog să-mi lăsați un semn de apreciere sau un comentariu!
Vă aștept aici, cu drag, și mâine seară, după ora 22:00, pentru a continua povestea!
#1001deNopțiFermecate
#PoveștiPentruCopii
#AutorCopii
#LarisaToader
#1001deNopțiMagice