Un dulău uriaș, mare cât poarta, sărise gardul în curtea lor și zgrepțăna cu furie la ușa casei de parcă ar fi încercat să o dărâme. Era câinele ciobănesc al vecinilor. De când Andreea “mirosea a lup” cum spunea băiatul…
Câteva săptămâni au trecut de la întâmplările din Noaptea de Sân’Petru. Deși programul zilnic părea să-i acapareze toată atenția, Andrei nu putea să-și ia gândul de la ce se va întâmpla la următoarea lună plină. Totul fusese destul de ciudat…
Propunerea Sfântului Petru căzuse aidoma unui copac uscat într-o pădure bătrână: fulgerător și neașteptat. Dar era teribil de tentantă, se gândea Andrei uitându-se la el cu ochii mijiți a neîncredere. Încă se temea ca bătrânul să nu râdă de el.…
Bătrânul își lăsă privirea în jos fără să fi părut că-l văzuse, deși Andrei putea să jure că îi simțise ochii scormonitori până în suflet. Temerile băiatului se dovediseră cu totul neîntemeiate. Sfântul Petru, căci el era călătorul pe cal…
“Uneori când te aștepți la tot ce poate fi mai rău, lucrurile pot fi neașteptat de liniștite” se gândea Andrei filozofic rotindu-și privirea de jur împrejurul Poienii dintre crengile celor trei copaci în care era cățărat. O lumină albă, lăptoasă,…
In dimineața următoare Andrei se trezi cu aceeași hotărâre in gând: de a afla locul unde urma să fie Nedeea Lupilor și să găsească o modalitate de a se strecura la intalnirea de taină neobservat. Însă în zadar colindă împrejurimile…
Noaptea trecu fără alte necazuri, iar ziua următoare aduse cu ea o bucurie nesperată: prelungirea vacanței de iarnă pentru cei doi copii. Chiar dacă neoficial. Căci zăpada căzută din abundență pe timpul nopții și viscolul care continua să o răscolească…
Andrei rămase încremenit. S-ar fi așteptat ca el însuși să se transforme in vârcolac, sau ca monștrii să mănânce luna, cum se spunea in legendele populare, ori chiar ca nimic neobișnuit sa nu se întâmple. Dar niciodată n-ar fi crezut…
Câteva zile trecuseră de la “sfatul” la care Andrei asistase pe ascuns. Sfârșitul de săptămână prelungit se terminase și cei doi copii se întorseseră acasă în orașul lor aglomerat și gălăgios. In ciuda programului încărcat, băiețelul continua să se gândească…
Cât să fi trecut oare de când se duseseră la culcare? Două ore? Patru? Andrei nu avea habar. Știa doar că se trezise brusc atunci când lumina argintată a lunii îi bătuse în fereastră. Și apoi nu-l mai luase somnul.…