In dimineața următoare Andrei se trezi cu aceeași hotărâre in gând: de a afla locul unde urma să fie Nedeea Lupilor și să găsească o modalitate de a se strecura la intalnirea de taină neobservat. Însă în zadar colindă împrejurimile…
Andrei rămase încremenit. S-ar fi așteptat ca el însuși să se transforme in vârcolac, sau ca monștrii să mănânce luna, cum se spunea in legendele populare, ori chiar ca nimic neobișnuit sa nu se întâmple. Dar niciodată n-ar fi crezut…
Câteva zile trecuseră de la “sfatul” la care Andrei asistase pe ascuns. Sfârșitul de săptămână prelungit se terminase și cei doi copii se întorseseră acasă în orașul lor aglomerat și gălăgios. In ciuda programului încărcat, băiețelul continua să se gândească…
Teama era cea care cauzase transformarea neașteptată, spaima pură și înfiorătoare, cu fața ei hâdă, care o subjugase cu totul. Cum de se întâmplase acest lucru? Cu fruntea rezemată de fereastră, obosită după toate eforturile făcute doar cu puțin timp…
Povestire scrisă de Larisa Toader [su_row][su_column size="1/2" center="no" class=""] Sunt un cufĂr cu capacul boltit... da, din acelea pe care le vezi prinn muzee, încărcate de mister și magie... Confrații mei, mai puțin norocoși decât mine, umplu muzeele și cămările.…