Câteva săptămâni au trecut de la întâmplările din Noaptea de Sân’Petru. Deși programul zilnic părea să-i acapareze toată atenția, Andrei nu putea să-și ia gândul de la ce se va întâmpla la următoarea lună plină. Totul fusese destul de ciudat…
Bătrânul își lăsă privirea în jos fără să fi părut că-l văzuse, deși Andrei putea să jure că îi simțise ochii scormonitori până în suflet. Temerile băiatului se dovediseră cu totul neîntemeiate. Sfântul Petru, căci el era călătorul pe cal…
Teama era cea care cauzase transformarea neașteptată, spaima pură și înfiorătoare, cu fața ei hâdă, care o subjugase cu totul. Cum de se întâmplase acest lucru? Cu fruntea rezemată de fereastră, obosită după toate eforturile făcute doar cu puțin timp…
[su_row][su_column size="1/2" left="no" class=""] Rățoiul Codiță-Cenușie este supărat. Pe toată lumea, pe frații și surorile lui, dar mai ales pe mămica. Pentru că nu-l mai lasă în parc. Și ce frumos se juca! - Gata, Codiță-Cenușie, spune mami, E timpul…